Discretul Komornyik

" Minunata emisiune de radio, de la Radio Romania Actualitati, intitulata "Cum va place?" are mereu un invitat de marca, fie el scriitor, actor, pictor, doctor, inginer, agronom, zootehnist.Oricum, un om de top, care timp de un ceas se confeseaza, marturiseste si propune, asculta muzica de orice fel.
Eu unul, chiar inainte de a spune autorii de literatura preferati, ghicesc mai degraba omul, dupa muzica preferata. Nu ma refer aici la aceea de larg consum, de entertainement, desi si aici poti depista psihologic multe nuante de caracter. Asa poti descoperi tipi, temperamente, caractere culturale de la manelisti la wagnerieni.Nu am putut insa „citi" nimic, sau totul!?, despre Ovidiu Komornyik, care nu a prezentat, cum era si firesc, decat muzica proprie. Glumesc,caci aici, in emisiunea realizata de Anca Barbulescu, a fost usor. Fiindca dupa lucrarea care izvoraste din tine, nu ai cum sa te ascunzi, sa disimulezi. Deci un Ovidiu romantic, uneori aproape de exces, cu un fel de complex al iubirii vinovate, un sensibil autentic, nu mimat. Pe scurt, un artist de succes si, nu de unul facil.caci altfel il indrageau si manelistele.

Ovidiu are in piesele lui nostalgia dulcetii de nectar, fara a insinua ca e zaharisit, Doamne fereste. Din contra, cantecele lui miros a fruct proaspat. Am senzatia ca publicul lui predilect se indreapta spre femininul nostalgic, in care micile remuscari ale unor gesturi de tradare (in ambele sensuri, „a trada" si „a fi tradat") trezesc auditoriului sentimente sau resentimente, pana la auditie absconse, le provoaca, le scoate la lumina existentei. Apoi, iubirile lui Ovidiu sunt aproape caste („Iubita mea, in noaptea asta/ sa ne iubim ca doi copii", deci nu nebuni, caci era vulgar), au un senzualism discret, parfumat. Ma rog, totul rezida dintr-un tip nostalgic, bine temperat, discret, deloc exhibitionist, care iubeste in taina, in umbra, frumos. Modestia lui m-a frapat o singura data neplacut, mai ales prin exagerare. Ma refer la o faza in care el, cantautorul, cel care are zeci de piese frumoase, a declarat ca nu se considera „compozitor", ci „inventator" de cantece. Asta pentru ca nu are studii stricte de specialitate muzicala.
Mi-am amintit o veche polemica, a subsemnatului cu George Grigoriu, regretatul compozitor, care ii contesta, la fel, conditia de compozitor lui Nicu Alifantis, pe aceleasi motive.Eu unul nu cred ca a fi creator tine de studii, ci mai degraba, numai de talent si vocatie. Nu trebuie sa termini neaparat Universitatea, la facultatea de limba romana, pentru a fi prozator sau poet. Ce ziceti de romanele si poemele doctorului Vasile Voiculescu, de Uvedenrodele matematicianului de geniu Ion Barbu? Lucrul cred ca functioneaza si aici, la muzica.
Spune-ti, Ovidiu, „compozitor", fara teama ca vei fi atacat.
Te apara inginerul George Stanca, „poet si polemist" roman si in viata."
sursa: Fan-Club Ovidiu Komornyik
http://www.fanclubok.go.ro/Presa/M/Manelisti_si_Wagnerieni/manelisti_si_wagnerieni.html

(Un articol pastrat cu mare drag in arhiva FanClubului, de catre initiatoarea acestuia -Dumi, careia ii multumim din suflet, pentru toata colectia de articole, pastrata cu atata grija pe site-ul FanClubului.)