Povestea unui fan.....

Fiecare dintre noi intelegem in mod cu totul diferit notiunea de fan..dar iata cum a inceput povestea mea de fan...

Recunosc, inca din copilarie am admirat si apreciat sincer marile voci ale muzicii, atat romanesti cat si internationale.Cand eram doar o copila, ma emotionam complet si nu ma miscam din fata televizorului atunci cand il urmaream pe Mihai Constantinescu, artistul meu preferat din copilarie.Asemenea, eu deja nu mai imi amintesc, deoare eram mult prea mica, dar stiu din povestile spuse de catre parintii mei, ca de la 2 - 3 anisori, chiar daca nu vorbeam inca foarte bine, eu cunoasteam cateva dintre piesele de atunci ale Corinei Chiriac, tot o artista care m-a cucerit inca de la acea varsta frageda si asemenea Gabriel Dorobantu, un artist care mi-a placut foarte mult din copilarie..pe langa multe alte nume mari ale muzicii usoare romanesti.

Imi amintesc cu nostalgie, cand am mai crescut putin, eram deja la gradinita sau in clasele primare si parintii mei ma duceau la spectacolele lui Mihai Constantinescu.In momentul cand aparea Mihai pe scena, aproape ca nu mai puteau avea control asupra mea, deoarece il iubeam atat de mult pe acest artist, incat fugeam direct pe scena, sa ma bucur de ceea ce el oferea prin muzica sa.Eram deosebit de incantata ca Mihai ne chema pe toti copiii pe scena, canta, dansa cu noi, ne lua pe rand in brate, ma simteam atat de fericita, acolo alaturi de acest artist pe care il adoram in copilarie incat si amintirile de acum imi produc emotii.

Dar..iata ca odata cu trecerea anilor si alti artisti au inceput sa imi placa, in general muzica pop...si deja in adolescenta..nu mai ma puteam pronunta ca sunt fana a unui singur artist.In liceu, pe langa numeroasele voci din muzica romaneasca usoara, ascultam cu mult drag si Toto Cutogno, iubeam muzica lui si in general, ascultam mai mult muzica italiana si spaniola.In general am preferat muzica usoara, de suflet altfel spus, printre genurile preferate fiind pop, blues si folk.

Notiunea de a fi fan al unui artist, am inteles-o abia in anul 2000, odata cu aparitia piesei si a videoclipului “Te-am tradat”,piesa interpretata de Ovidiu Komornyik, artist care din acel moment a fost si va ramane artistul meu preferat.Am ascultat din acel moment cu mare drag si cu emotie fiecare piesa compusa si interpretata de acest artist.Imi amintesc ca la acea vreme ascultam un post de radio nelicentiat, dar care difuzau numai muzica buna, artistii consacrati, cea mai mare parte din Romania si nu numai.

Ovidiu era unul dintre artistii cei mai difuzati la acel post de radio, intitulat “Radio Maxim”.M-am bucurat extrem de mult la fiecare aparitie a unui nou videoclip sau album semnat Ovidiu Komornyik si ma rugam, in sinea mea, bunului Dumnezeu sa imi indeplineasca visul ca intr-o zi sa il intalnesc pe acest artist doar pentru a ii multumi si a incerca sa il sustin neconditionat pentru minunata muzica ce imi incanta sufletul.

In Decembrie 2002, am depasit o perioada mai mult decat dificila, in viata mea(pierderea tatalui meu)…dar cu ajutorul muzicii lui Ovidiu Komornyik am mers mai departe.A fost o perioada in care preferam sa ma izolez de toti si de tot ce ma inconjoara, singurul prieten care am acceptat sa imi ramana alaturi a fost muzica lui Ovidiu, care tot ea m-a ajutat sa privesc inainte, sa merg mai departe.

In vara lui 2003, am avut onoarea sa il cunosc pe artistul preferat, artistul a carui muzica atat de deosebita, imi facea viata mai frumoasa si imi aducea soarele in fiecare zi, chiar si atuni cand erau nori.

M-am numarat printre norocosii prezenti la lansarea albumului “Nu plange iubito”,lansare ce a avut loc in Magazinul Unirea din Bucuresti.Am plecat din timp de acasa pentru a fi sigura ca nu voi intarzia, indiferent ce se intampla pe drum.Am ajuns mult mai devreme, dar acest lucru nu a contat ..ca am avut mult de asteptat pana cand a ajuns Ovidiu.Eram sigura ca sunt acolo si voi participa la acel eveniment deosebit.

Am incercat sa imi gasesc un loc cat mai bun, sa fiu cat mai in fata pentru a avea o vizibilitate buna asupra scenei, sa fiu sigura ca nu ratez nici un moment din interpretarea artistului caruia ii purtam un respect, recunostinta si o apreciere cu totul deosebita.

Imi amintesc si acum dupa cativa ani..cum Ovidiu a intrat zambitor ca-ntotdeauna si ne-a burat sufletele cu vocea sa deosebita, interpretand atat piese mai vechi pe care evident le cunosteam ,dar si piese de pe albumul care tocmai il lansa atunci.

Nu voi uita niciodata lansarea albumului “Nu plange iubito”, cand in momentul cand Ovidiu a spus ca asteapta intrebari din partea publicului, cu mana tremurand de emotii, m-am intins spre microfon…si am reusit cu greu sa ii multumesc lui Ovidiu, sa il felicit pentru muzica sa pe care o adoram..iar el era amuzat putin de reactia mea emotiva..deoarece abia reuseam sa pronunt aproape cuvintele,ma balbaiam cum nu am facut-o niciodata,.. ..fiind cu siguranta convins ca eram complet emotionata si confirmandu-i si eu acest lucru, in momentul in care l-am rugat sa ma scuze pentru emotiile pe care nu le puteam stapani.Acea zi a fost pentru mine un vis devenit realitate, o zi pe care nu o voi uita niciodata, de si doar mi-am privit in ochi artistul preferat si i-am putut multumi pentru tot, tremurand toata de emotii.

El zambea incantat de cuvintele frumoase de recunostinta pe care i le-am adresat atunci in semn de multumire si sper din suflet ca mi-a inteles si scuzat starea completa de emotie in care ma aflam, tremuram si sunt convinsa ca eram rosie in obraji..cum de altfel obisnuiesc sa rosesc foarte usor atunci cand ma emotionez…fiind din pacate..sau poate din fericire..nu stiu cum sa interpretez, ..o fire destul de sensibila din punctul acesta de vedere, chiar daca nu ma am demult 14-15 ani …inca rosesc foarte usor…dar nu mi-e rusine sa recunosc, pentru ca este o dovada de sinceritate..pe care nu as putea sa o ascund.

In 2004, asemenea am fost plecata din tara, timp de 6 luni, la rude…dar mi-a fost foarte greu, acolo..departe de mama si cei doi frati mai mari de acasa, de prietenii mei si de tot ce inseamna “acasa”.Si de aceasta data muzica lui Ovidiu, mi-a fost atat de aproape, deoarece nu am plecat fara muzica mea preferata.

In Decembrie 2004 m-am intors acasa si in primavara lui 2005 am reusit sa achizitionez primul meu calculator, dar internetul l-am instalat abia in toamna cand primul lucru facut a fost sa caut date despre Ovidiu Komornyik si sa povestesc pe diverse pagini/forumuri cat de mult iubesc eu muzica acestui artist, asfel fiind “gasita” de Dumi – cea care a initiat FanClubul Ovidiu Komornyik si ea observand cat de mult ma atragea muzica lui Ovidiu, m-a invitat sa ma alatur fanclubului Ovidiu Komornyik si ii multumesc din suflet si ei pentru ca mi-a deschis usa poarta spre lumea minunata a muzicii lui Ovidiu K.

Astfel din acel moment ma numesc oficial fana Ovidiu Komornyik, “pana in maduva oaselor” cum mi-a spus o prietena ce ceva timp in urma.Pe moment nu am inteles ideea ei, dar m-am gandit putin mai mult si da, Angelicutza..ai dreptate..sunt fan Ovidiu Komornyik “pana in maduva oaselor” si asa voi ramane totdeauna.

De cand m-am alaturat fanclubului Ovidiu Komornyik, viata mea s-a schimbat radical, deoarece am castigat o a doua familie, formata din fetele din Fanclub si desigur artistul pentru care suntem mereu unite sa il sustinem neconditionat Ovidiu Komornyik.

M-am bucurat impreuna cu fetele, la fiecare aparitie publica a lui Ovidiu, am vizionat cu emotie profunda in suflet fiecare prestatie a sa, ne-am rugat pentu sanatatea, puterea si succesul sau si i-am ramas alaturi pentru a il sustine si promova dupa puterile noastre, neconditionat ..din tot sufletul si speram ca el fie convins de respectul, aprecierea, prietenia , recunostinta si iubirea ce ii purtam pentru ceea ce ne ofera prin muzica sa.

Ma bucur sincer pentru fiecare eveniment organizat de si pentru acest artist minunat, nu pot descrie in cuvinte starea de entuziasm complet, de implinire si fericire care ne-o ofera prin intermediul pieselor sale atat de minunate si ma alaturi publicului ce il sustine si il apreciaza ori de cate ori am ocazia.

Ma simt complet onorata ca sunt contemporana cu acest artist minunat, ca il cunosc si ca avem o relatie atat de buna de colaborare si prietenie de ambele parti, pentru care ii multumesc si ii voi multumi intotdeauna pentru tot ceea ce ne-a demonstrat de-a lungul timpului ca este ca OM si ca artist.

Ovidiu Komornyik este un OM special care stie sa fie si prietenul fanilor sai, un artist care dincolo de scena este OM in adevaratul sens al cuvantului, un artist care nu stie sa daruiasca decat pace, fericire si prietenie celor ce ii iubesc muzica sa.

Ovidiu este un artist care degaja atata caldura prin muzica sa, al carui suflet curat este plin de sinceritate si intotdeauna prin piesele sale ne-a transmit ambitia, puterea si increderea pe care trebuie sa o avem in noi, pentru a reusi sa realizam tot ceea ce ne propunem in viata.

ITI MULTUMIM pentru tot OVIDIU Komornyik, iti multumim tie si bunului Dumnezeu ca existi si pentru minunatul talent cu care te-a inzestrat, multumim din inima pentru ceea ce esti ca OM si ca ARTIST, multumim pentru prietenia neconditionata demonstrata de-a lungul timpului, MULTUMIM din tot sufletul pentru colaborarea frumoasa care ai avut-o mereu cu noi, fanclubul tau, ITI MULTUMIM din toata INIMA pentru tot si vrem sa ne mai bucuram cel putin inca 100 ani de muzica ta minunata, sa iti daruiasca Dumnezeu sanatate si putere sa ne incanti in continuare cu muzica ta!!Tot respectul, recunostinta si aprecierea din lume, prietenul si artistul nostru drag si sincer iti spunem ca niciodata nu ne vor ajunge cuvintele pentru a iti multumi indeajuns.